Secretul unei vacante reusite

Ei bine…secretul unei vacante reusite, altfel decat ceea ce iti imaginezi ca e batut in cuie, se pare ca este neprevazutul, aventura.

Sa o iau cu inceputul: era iarna, afara zapada si frig iar trei persoane puneau la cale un plan: eu, sotul meu, Mihai, si Sorin ( Chiriac, manager Sense). Spun trei deoarece a patra persoana, Cristina Chiriac, numita ulterior Capul Limpede al expeditiei, zicea  sa terminam cu povestile acestea, deoarece au de condus doua fabrici si nu este timp pentru plecat cu motocicletele aiurea. Retineti, va rog, motocicletele  deoarece nu era vorba de orice plecare, cu valize si avion sau masina.

20160505_110730

Intre timp, noi am continuat sa elaboram planul, stabilind ca vom calatori cu ferryboat-ul si cu motocicletele,  vom vizita Insulele Ciclade- Andros, Mykonos, Naxos, Paros si Santorini. Acest traseu deoarece avea Sorin o carte, in care era recomandat traseul pentru motociclisti. Singurul Of era faptul ca per total aveam de mers cu motocicletele cam 200km, ceea ce consideram putin.

ciclade

Lunile au trecut, planul era perfect pus la punct, cu cazari din insula in insula, si program strict stabilit, pentru ca textilele nu prea se impaca cu plecarile in deplasari, altfel decat in interes de serviciu. Fiind insa dupa Paste, am spus ca este o data foarte buna, cand oricum si oamenii au concediu. Transportul pana la Atena, de unde se ia Ferry catre insule a fost programat cu un van Ford Transit, in care am dus motocicletele. Nu era o masina noua, astfel incat am avut ceva emotii sa nu o apuce nebunia prin Bulgaria (eterna frica romaneasca), dar am ajuns cu bine si ne-am intors la fel.

20160505_083639

Am luat veseli Ferryboat-ul catre Andros, Cristina in special foarte fericita ca o asteptau cateva zile de odihna. Ispita noastra a fost construita din start in jurul plajelor frumoase si a odihnei necesare dupa livrari peste livrari la fabrica, atat pentru export cat si pentru brandul Sense.

IMG_5868

Am ajuns cu bine in Andros, unde cand ploua, cand se facea soare. Primele aventuri aparusera intr-o faza incipienta, usor amuzanta, mai ales daca nu participai direct la evenimentele tip prinsul gentilor, care cadeau in continuu de pe motocicleta Cristinei si a lui Sorin. Ploaia s-a intetit, fiind insula a inceput si vantul aferent, iar cei trei- Cristina, Mihai si Sorin fixau genti. Eu imi faceam selfies deoarece asta fac modistii cand se plictisesc.

20160505_101630

Au prins gentile, soarele a iesit biruitor si ne-am cazat fericiti la primul hotel programat. Seara am mers cu motocicletele prin insula, am admirat peisajul si am facut  60 km prin Andros cand am spus, intr-o doara, ce-ar fi sa luam seara biletele spre Mykonos seara, ca sa nu alergam dimineata la ferry.

IMG_5856

Eiii, oameni buni, si de aici a inceput vacanta adevarata. In birourile agentiei, urlete si telefoane izbite, incat spuneai ca a inceput razboiul. Intram si noi, timizi cu banii pregatiti pentru bilete. Cei de la agentie ne anunta, usor aroganti, ca a inceput greva iar  greva in Grecia este greva. Mai aveam doar un ferry catre Mykonos, unde ar fi trebuit sa ramanem 4 zile, cu probabilitatea sa ramanem mai mult, daca greva nu inceta, sau altul  dimineata catre Atena si apoi se lasa linistea pe mare. Am decis ca cea mai buna optiune este sa ne intoarcem pe continent si sa vedem unde mergem.

IMG_5872

Imaginati-va, dimineata, o multime de oameni  alergand spre imbarcare, de parca eram in Vietnamul comunist, si noi gandindu-ne unde sa mergem, unde sa ne facem cazari deoarece nu aveam nimic programat. Am ajuns in portul unde lasasem Van-ul, in Rafina, ne-am mai lasat din genti ceea ce consideram ca am luat absolut in plus, inclusiv sampoane si creme de par, lotiuni de protectie solara, haine, gandindu-ne ca oricum, daca se iese marti din greva, ne intoarcem luni pentru ferry catre Santorini, urmand sa mai luam cu noi ceea ce vom avea nevoie. Pana s-au pregatit motocicletele de drum, am lasat la o parte orice urma de stanjeneala si m-am culcat in parcare, pe geaca moto.

IMG-20160513-WA0027

 

Era vineri si aveam bagajul ok pentru 3-4 zile. Duba si portul Rafina aveam insa sa le vedem peste 7 zile deoarece socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ.

Am ales ca si destinatie pana la incetarea grevei Peloponezul, partea de Sud a Greciei continentale, si ne-am cazat in Nafplio, un oras romantic si cochet, unde stiam eu ca exista o cofetarie cu renume, care are in meniu inghetata Pavlova cu bezea si dulceata de cirese amare. Prin urmare, am ajuns cu ferry in Atena la ora 13, de unde am plecat direct catre Peloponez, pe o vreme superba si pe un traseu exact pe coasta marii. Am ajuns la o cazare in mijlocul unei gradini de portocali, cu o arhitectura intr-adevar deosebita, unde ne gandeam ca vom ramane doua seri ca sa ne odihnim.

Pana am ajuns insa la destinatie, Sorin deja infiltrase noua idee in grup, respectiv sa plecam a doua zi dimineata si sa mergem spre Monemvasia, un orasel la 220 km la Sud de Nafplio. Cristina, care isi luase si de lucru pentru fabrica, a spus initial nu  ideii cu plecatul, dar, pentru ca orice idee de acest gen isi gaseste rapid adepti, a trebuit sa asculte majoritatea.

IMG_20160507_151545

Prima partea a drumului a fost pe coasta marii, am coborat cu motocicletele pe plaja si ne-am bucurat de caldura soarelui. A doua parte a fost prin munti, la aprox. 2000m, unde se facuse  frig, batea vantul dar era spectaculos. Spre finalul traseului, GPS-ul ne-a dus prin curtea unor oameni, care au iesit la noi vociferand si ne-am simtit precum intr-un film cu motociclisti fugariti de gospodari furiosi. Inainte de Monemvasia, am vazut si un sacal auriu, ceea ce a fost un mare noroc si un semn bun, dupa parerea mea. Cazarea, gasita la repezeala pe Booking, a fost foarte hilara, respectiv eram singuri intr-un complex destul de mare, cu doi proprietari batrani si surzi. Camerele mari cu cate 3 paturi, gen Eforie Nord 1990. A doua zi, am vizitat fortareata medievala  si am recunoscut cu totii ca traseul meritase efortul.

IMG_5967

Am plecat iar la drum, spre pranz, si am decis ca cel mai bine era sa ne intoarcem in Nafplio si sa stam inca o noapte, pana a doua zi cand aflam daca se termina greva. In Romania, aveam salopete de ploaie, dar stabilisem ca sigur in Grecia nu va ploua  si nu are sens sa le caram, mai ales ca in insule intri intr-o taverna si astepti sa treaca ploaia. Concluzia? Ploaia a venit ca la noi acasa, hainele au rezistat bine dar faptul ca suntem inca incepatori in ale drumurilor si-a spus cuvantul. Nu erau trase bine fermoarele intre geaca si pantaloni, astfel incat apa a ajuns pana la underwear, in bocancii lui Mihai de la faptul ca Yamaha noastra are aripa de protectie sus a intrat apa ca la robinet, ce mai…am trecut muntii prin ploaie si am vazut ca nu e de gluma cu echipamentele de protectie, cand pleci la drum cu motocicleta. Am ajuns obositi la Nafplio dar fericiti ca am finalizat cu bine  inca o destinatie.

IMG_6005

A doua zi, am plecat din nou spre Atena si atunci am realizat ca noi nu mai mergem la Rafina, sa ne luam schimburi de drum pentru Santorini, ci la Pireu, portul cel mai mare al Atenei si ca singurele noastre bagaje  erau ce aveam la noi. Dar… asta este, cand microbul plecatului e in tine, nu prea mai e leac. Alta cazare la nimereala, de data aceasta intr-o camera gen vaporas, interesanta ce-i drept, insa cam bizara daca ar fi sa stau mai mult de o noapte.

IMG_20160512_170510

La ora 7 ne-am imbarcat spre Santorini, dupa o cursa nebuna prin oras, deoarece  nu socotisem corect timpul si am ajuns la limita. In Santorini, i-am implinit in sfarsit Cristinei dorinta suprema, sa vada rasaritul si apusul din aceeasi camera si in aceeasi zi. Santorini s-a dovedit o destinatie perfecta pentru mersul pe jos, deoarece, pana si cu motocicleta, este un trafic nebun.

IMG_6024

Aici am alergat cel mai mult la propriu, deoarece intarziam peste tot ca un facut. Doream sa vizitam vulcanul si pierdeam vaporasul. Cum ati citit. Prima oara, am mers cu motocicletele din Oia in Fira, le-am parcat, si am alergat pe sutele de scari, cu castile in mana, printre magari si catari, ca sa ajungem la timp. Am intarzit 5 minute si am vazut cum vaporul se indeparta usor. Pe insula sunt mai multi magari si catari decat barbati, dupa cum am aflat ulterior. O puteti lua si ironic dar aceasta e realitatea.

IMG_6322

Ne-am intors la cazarea noastra, unde receptionera ne-a prezentat un traseu pe care, in aprox.1,5 ore puteam ajunge din nou in port, pe jos, prin munti si sa prindem urmatorul vapor, de la ora 14. Soarele arde puternic in Santorini, astfel incat ne-am echipat cu ce am gasit prin bagaje si am pornit vitejeste la drum.

IMG_6229

Pe la jumatatea traseului, am concluzionat ca nu vom ajunge la timp, ne-am rupt de traseul montan, iesind la sosea si facand autostopul la toate masinile. Intr-un final, a oprit un microbuz care transporta un grup turistic. Soferul, grec intreprinzator, a socotit ca merita sa ne inghesuie pe bagajele din spate, pentru 20 euro pe care i-am dat bucurosi. La coborare, ne-a mai si intrebat daca nu am furat ceva din spate:)) ca sa aveti o idee despre ce bine aratam.

20160511_132038

Veti spune ca va pacalesc dar am ajuns  din nou pe limita de timp, la telecabine fiind un rand infernal. Am alergat  pe scari, reusind sa prindem in ultimele 5 minute  vaporasul catre vulcan.

IMG_6310

Insula cu vucanul activ seamana cu peisajul din finalul filmului Faust de Sokurov si iti da usor un sentiment de teama. Cred ca serile nu prea sunt placute acolo dar chiar ca aceasta aventura nu ma tenteaza.

IMG_20160512_091120

Ne-am intors in Fira si, dupa o bere la taverna, poate doua.., am hotarat ca este foarte dragut sa incheiem seara cu o plimbare pe jos, pana la cazarea noastra, de 11 km. Talpile mele spuneau cred un Nu timid dar vointa trebuie sa domine fizicul. Faceti abstractie de degetele mele lungi, nu sunt extraterestra, asa le am de la Mama Natura.

IMG_6362

Am mers jumatate de drum pe traseul prin munti, cel pe care il abandonasem initial, pana cand s-a lasat noaptea si nu mai vedeam nimic in fata. Gandul ca intr-o parte este prapastie nu era o incurajare tocmai placuta. Nu voi spune aici cine a avut ideea acestui traseu deoarece a primit dojane din plin si meritate, la fata locului. Ne-am intors iar pe soseaua pustie de oameni si traficata de masini, ai caror soferi probabil se intrebau unde umbla oamenii astia noaptea hai-hui.

IMG_6415

La ora 24 am ajuns si noi in camere, obositi de mers dar si de ras, deoarece la romani, hazul este cheia momentelor frumoase.

20160510_201011

Dimineata, am vizitat  Red beach si am abandonat Black beach deoarece am hotarat sa ajungem si noi mai devreme  la ferry, cu care ne-am intors in Atena, unde am ramas peste noapte.

20160509_205412

A doua zi am plecat spre Bucuresti, apoi Iasi, si am incheiat un drum cu adevarat frumos, in care am vazut peisaje uimitoare, am mers 3000km cu masina, alti km cu ferryboat,  1000km cu motocicletele, inclusiv noaptea, prin ploaie, pe malul marii si prin sate de munte, pe vant si prin soare, am dormit in 10 hoteluri, am mancat portocale din copacii oamenilor, am alergat sa nu pierdem conexiuni,  ne-am odihnit pe marginea drumurilor, am mancat in taverne micute, ne-am spalat hainele si le-am uscat la aerul conditionat din camere, am vazut locuri minunate si, mai ales, am invatat ca termenul echipa nu este o inventie, e o realitate.

IMG_6304

2 gânduri despre &8222;Secretul unei vacante reusite&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s